Andainn's Blog

În ce se măsoară prietenia?

Nata — Fri, 16 Jul 2010 06:26:36 +0000

Ah …prietenia! am remarcat că fiecare dintre noi are concepția sa despre prietenie. Mulți cred că prieteniile legate în copilărie sunt cele mai sudate, alții cred că durata nu contează, ci mai degrabă respectul reciproc și sentimentul că te poți înțelege perfect cu persoana respectivă fără de a utiliza prea multe cuvinte.

Din punctul meu de vedere prietenia este asemeni dragostei, nu poate fi explicată, nu ține cont de reguli și cel mai important, nu se calculează. Legătura de prietenie dintre două persoane ori funcționează, ori ba și nimeni nu poate explica de ce.

Nu mi-am ales niciodată prietenii având la bază criterii raționale, a fost și este oarecum o alegere a inimii. Făcând o retrospectivă, mi-am dat seama că prietenii mei sunt foarte diferiți și nu pot fi încadrați într-o categorie fixă, însă fiecare dintre ei are principii morale solide și o educație bună.

Totuși grație experienței de viață, mi-am dat seama de faptul că chiar și persoana care nu trebuia să te dezamăgească vreodată, te va dezamăgi într-un anumit moment al vieții.

Cine nu a avut momente când s-a îndoit de sinceritatea unui prieten apropiat? Cine nu a fost niciodată dezamăgit de acțiunile celui mai bun prieten? Cine nu a avut niciodată impresia că este pur și simplu utilizat de către o persoană apropiată?

Cu cât acumulez mai multă experiență de viață, îmi dau seama că prietenii adevărați nu se găsesc la orice colț de stradă. Prietenia trebuie întreținută. Prietenia cere investiții, de orice gen. Și totuși aceste investiții trebuie să fie realizate din plăcere și nu din obligație, deoarece prieteniile calculate nu mă prea interesează.

Din când în când am impresia că am o percepție idealistă despre prietenie. În definitiv prietenii mei sunt și ei … oameni, iar oamenii mai și greșesc.
Am învățat totuși că prietenia adevărată rezistă intemperiilor și devine mai puternică dacă trece peste obstacole.

Până la urmă prietenia se măsoară în amintiri și momente frumoase petrecute împreună.

Când i-ai spus ultima oară celei mai bune prietene că este importantă pentru tine?

8.07.2010

Nata — Thu, 08 Jul 2010 08:59:09 +0000

Когда пустота сжимает до боли…

Nata — Mon, 15 Feb 2010 10:00:52 +0000

Когда пустота сжимает до боли,
….и мысли о Нём льются кровью из ран…
…….Когда добела холодеют ладони,
………и взгляд застилает колючий туман…

Когда тишина разрывает на клочья,
….мереща повсюду Его лёгкий шаг,
……..Когда нет эмоций… одни многоточья
………..…без сил и без чувств погружают во мрак -

Вдруг выстрелом в сердце…
………………………на вспышке сознания
Молнией вдруг промелькнёт понимание :
Прощаясь, когда губ холодных касалась,-
Не Он жизнь покинул!…
……………………… а я …здесь осталась…

Prietenia este floarea unei clipe si fructul timpului

Nata — Thu, 11 Feb 2010 14:49:13 +0000

Chiar si cei mai puternici oameni au nevoie de prieteni. Prietenia este un comert dezinteresat intre oameni care se simt egali unul fata de celalalt. Adevarata prietenie se bazeaza numai pe fapte, pe idei, pe sentimente, care constituie miezul de foc al omeniei.

Prieten este cel cu care poti ramane in liniste. Exista un stadiu de prietenie unde nu mai e nevoie sa vorbesti spre a te intelege, nici sa te sfatuiesti spre a actiona in comun. Prietenii sunt aceia care au aceeasi minte si suflet, dar in corpuri diferite.

Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur!

Adio suflet drag…

Nata — Thu, 11 Feb 2010 12:20:36 +0000

Plimbandu-ma prin parc, printre frunzele vestede am zarit un suflet ranit cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand, un suflet pur de copil, pierdut si ranit.L-am ridicat incet, l-am privit un timp apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat cu aripi frante si cicatrici adanci. Nu stiam ce sa fac, vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe gandindu-ma ca
pana la urma l-ar fi gasit altcineva. Nu era sufletul meu, nu era problema mea, nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele si mi-am urat egoismul, mi-am urat nepasarea. Am inceput sa plang si lacrimile fierbinti udau sufletul din palmele mele, sufletul acela cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu. L-am incalzit cu dragoste, l-am hranit cu dezmierdari,
l-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le. L -am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul acela chinuit aproape renunta la viata, au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta. Dar zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi, cu cicatrici subtiri si fara urme de talpa. E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe. A venit clipa in care sufletul gasit isi va lua zborul punandu-si la incercare aripile noi .Imi deschid acum palmele iar el se inalta timid spre ceruri albastre, spre stele noi, purtat de adieri noi. Il privesc cum planeaza lin, cum se indeparteaza tot mai mult de vechiul adapost. Plang si acum ca si in prima zi dar lacrimile mele sunt de aceasta data lacrimi de fericire. Iubesc sufletul acesta atat de mult incat il pot lasa sa zboare. E poate prima oara cand iubesc. Nu simt durere, nu simt regrete, nu ii reprosez plecarea. Ma uit doar la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata nici palmele mele, nici sufletul meu. Zboara suflet drag, iubirea mea iti va veghea somnul, lacrimile mele iti vor spala urmele de talpi, buzele mele iti vor saruta cicatricile, iar palmele mele iti vor fi oricand adapost!
Te iubesc atat de mult incat te pot lasa sa zbori liber, fara sa vreau sa te inchid in colivia de aur a unei relatii. Poti pleca acum, iti simt nerabdarea, te simt frematand. Ai vrea sa ramai, iti e mila de mine. Imi vezi lacrimile, palmele goale si sufletul singur. Dar nu iti fie teama , nu am nici aripile rupte, nici cicartici adanci, nici urme de pasi . Imi apartii si iti apartin, ma regasesc in zborul tau, in fiecare bataie de aripa, te regasesc in fiecare lacrima, ne regasim in fiecare vis. Nu trebuie sa te ating ca sa te simt, nu trebuie sa fi in fata mea ca sa te privesc. Nici timp ,nici distanta si nici oameni nu pot ne pot desparti. Esti in aer, in razele soarelui, in lumina lunii, in sangele meu, in fiecare respiratie, in fiecare bataie a inimii mele
Esti tot ce sunt, sunt tot ce esti.
Adio suflet liber de copil, mereu voi fi cu tine.

Te iubesc

Nata — Thu, 11 Feb 2010 12:11:59 +0000

M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma la  viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam o mama, un tata frati si surori…dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi…simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu si al lui.A lui cine?Ma intrebam si imi raspundeam singura: a lui cel care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie?
Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti…curios, s-a apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa  tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete…si asa s-a nascut  dragostea noastra…din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul nostru…si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu.
Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-as mai face niciodata sa planga pentru zambetul tau care  imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care  imi dai putere sa vad viata ca o poveste.
M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu bunatatatea sufletului tau de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet…Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine.
Ieri ma intristam, tu te bucurai.Azi din bucurie si tristete am construit fericirea noastra,sufletul meu!Fericire fara de care nu as fii eu, nu as fii ceea ce sunt azi pentru ca esti alaturi de mine la bine si la greu, pentru ca esti vocea glasului meu,esti barbatul de care am nevoie sa ma simt femeie,esti barbatul pe care il iubesc mai mult ca propria-mi viata, esti barbatul fara care nu pot trai.Am nevoie de tine sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da te iubesc!te iubesc  asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici , doar stiga-ma,si voi venii!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie.Iti multumesc pentru tot ceea ce imi oferi pentru ca mi-ai facut un loc al meu in inima ta.Iti multumesc pt ca ma iubesti.

Prietenul adevarat

Nata — Tue, 09 Feb 2010 08:23:13 +0000

Prietenia este atat de greu de descris in cuvinte, incat te simti dezarmat in fata miilor de ganduri pe care le nutresti fata de acest concept. Cu toate acestea, atunci cand te gandesti la un prieten este imposibil sa nu constientizezi trainicia acestei notiuni.

Prietenia adevarata este ca o floare rara, asa cumprietenul adevarat … este cel care te accepta asa cum esti si te ajuta sa fii mai bun. Nu-mi trebuie multi prieteni, imi este de ajuns chiar si un singur prieten adevarat pentru ca el …

… este persoana care te sprijina in incercarea de a-ti depasi limitele.

… este persoana care iti ridica moralul atunci cand ai nevoie si te sprijina ca sa nu cazi.

… este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie si stie sa-ti insufle curaj precum si puterea de a pasi mai departe pe cararile vietii.

… este persoana care isi aminteste de tine atunci cand se roaga si iti doreste tot binele din lume.

Prietenul adevarat se roaga sa iti mearga bine si sufera cu tine atunci cand esti nefericit.

… este persoana care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau pentru felul cum arati.

… este persoana care nu sta cu bratele incrucisate atunci cand treci prin momente dificile, ci iti acorda sprijin neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb.

… este persoana care te intelege atat de bine si care iti da impresia ca aveti aceleasi orizonturi, ca priviti in aceeasi directie.

… este persoana cu care poti sa-ti impartasesti gandurile si care se bucura pentru tine chiar si pentru lucrurile marunte.

… este persoana care se gandeste la tine chiar si in momentele in care nu-i esti aproape si care nu te va lasa niciodata sa clachezi.

Prietenul adevarat este persoana care imparte cu tine singuratatea, tristetea, dar si bucuria si fericirea.

Prietenia

Nata — Tue, 09 Feb 2010 08:21:11 +0000

Un gand Un vis… O dorinta Tristete Bucurie Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care ti-e alaturi accepta sa fie “acolo” pentru tine si la bine si la rau.

Prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel putin doua suflete. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe. O prietenie adevarata este un cerc. Un cerc in care cei doi prieteni se ajuta in viata… sa se rostogoleasca. Cand esti singur, fara prieteni nu poti decat sa mergi…ca barca pe uscat…

Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri Si totusi Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit un vis implinit o dorinta traita tristete alinata sperantaPrietenia.

“Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta.”

14 februarie – 14 motive sa il iubesti

Nata — Tue, 09 Feb 2010 08:17:51 +0000

Uneori te enerveaza, te scoate din minti, te innebuneste. Vine noaptea tarziu de la petrecerile “ca intre baieti”, prefera sa iasa la bere decat sa petreaca o seara in fata la TV cu tine sau sta si se uita ore in sir la programele sportive.

Chiar daca isi lasa hainele murdare in mijlocul casei, uita sa duca gunoiul sau nu spala vasele, exista intotdeauna anumite motive pentru care il iubesti si il accepti cu toate defectele lui.

Am reusit sa realizez o lista cu 14 motive (asta ca sa raman in spiritul Valentine’s Day) pentru care merita toate pregatirile speciale in aceasta zi a iubirii:

1. Atunci cand vine seara acasa nu uita sa iti aduca cate ceva prin care sa iti aduca aminte cat de speciala esti pentru el: o cutie de bomboane, o ciocolata, o floare.

2. Te tine in brate atunci cand ai nevoie, te asculta cand ai probleme, iti sterge lacrimile cand esti trista.

3. Merge cu tine la cumparaturi si are rabdare pana probezi 5 rochii si zece perechi de pantofi.

4. Daca esti bolnava are grija de tine, iti aduce micul dejun la pat, iti cumpara tot ceea ce ti-ai putea dori.

5. Este atent la ceea ce iti place si te surprinde cu mici lucruri importante pentru tine (ciocolata sau cafeaua preferata, te scoate la plimbare in locurile care te atrag).

6. Este gelos, dar isi doreste sa fii mereu cea mai frumoasa si mai eleganta.

7. Pentru el esti cea mai frumoasa, mai desteapta si mai dulce femeie din lume (indiferent daca tie ti se pare ca nu ai tocmai un fizic perfect, ca hainele tale nu sunt cele mai la moda sau ca nu ai mereu idei perfecte la momentul potrivit).

8. Noaptea te tine in brate si te mangaie pana adormi; iti ureaza noapte buna si sa ai un somn usor si iti promite ca te visa in fiecare seara.

9. Te suna de mai multe ori pe zi doar ca sa vada ce faci sau sa iti spuna cat de mult te iubeste; atunci cand ai o zi grea mesajul lui de incurajare te face sa treci peste orice problema, indiferent cat este de dificila.

10. Se adapteaza dorintelor tale pentru a te face fericita; fericirea ta il face si pe el fericit.

11. Stie sa te faca sa zambesti, are mereu poante bune sau bancuri care te inveselesc si te face mereu sa te simti bine; langa el nu ai de ce sa plangi.

12. Apreciaza in felul lui ceea ce faci pentru el chiar daca nu stie sa ti-o arate intotdeauna.

13. Saruta superb, arata bine si stie sa fie in pat cel mai bun, interesat in special de tine si de ceea ce iti place (doar pentru asta l-ai si ales initial, recunoaste ca nu pentru bani, cariera, casa sau familia lui).

14. Este EL si asta conteaza cel mai mult…

Deci, indiferent daca sunteti impreuna de 5 zile, 5 luni sau 5 ani, nu uita ca in aceasta zi sa ii arati cat de mult il iubesti, il apreciezi si cat de important este pentru tine. Doar stii ca fara el nu ai putea sa traiesti!

20.01.2010

Nata — Wed, 20 Jan 2010 08:10:53 +0000

Simfonia dintre trup şi suflet acordează un instrument al minţii numit dor. Dor – cântec şi zbor în acordurile inimii. Dor – o liniştită doină ce se trezeşte străină într-un suflet de om şi cântă. Cântă în trecut, cântă în prezent, aduce sufletului culoare şi negru sau se aşează pe gânduri sfinte şi tace. Şi când se trezeşte colindă toate amintirile şi iar cântă, scoală toată fiinţa şi o rătăceşte în tristeţe, descoperă lumea dincolo de şoaptele dorului.
O întreagă muzică răsună în tot corpul, o întreagă năvală de ritmuri răsuflă prin trup, sufletul pluteşte în doine de dor, atinge lumea de închipuiri şi amintiri a minţii înstrăinată în frumos şi frumuseţe. Deşi sufletul e plin de durerea unui dor apăsător, îl încălzeşte un val fierbinte de bucurie stinsă-n lumina muzicii şi plânge că starea de dor îl bucură şi îl amărăşte.
E o stare ce nu se poate traduce, căci e simţită numai cu sufletul şi nu cu mintea. E o stare ce descoperă toată viaţa, toate trăirile, redescoperă pustiul, iluziile şi toate speranţele, ca în final să se aprindă dorul, tot dorul de începuturi. Căci nu se pot înţelege sentimentele inspirate de dor, nu poţi şti niciodată că vine dorul, căci el te fură şi nu te cheamă. Oricât ai vrea să afli unde este calea care duce la dor nu o găseşti, fiindcă dorul e un vis, dorul e o himeră zburătoare în al minţii cer şi te orbeşte cu lumina lui, îşi acoperă auzul cu muzica doinei, te lipseşte de simţuri.
Dacă ajungi în lumea unde îţi străbate doar el firea, eşti legat de o dorinţă ce fâlfâie clară în întunericul ochilor orbi. Vrei să ştii ce mână fină ţi-a luat văzul când nici nu ai simţit, ce muzică fină te-a asurzit când nici nu ai ascultat-o, de ce nu simţi decât durerea dorului în suflet?