Alexandru Braşovean: Sunt exact ce vreau să fiu
Un cunoscut şi apreciat compozitor din Republica Moldova. Un exemplu demn de urmat…S-a dedicat în întregime muzicii, melodiile sale de mare succes fiind interpretate de cei mai valoroşi artişti: Natalia Barbu, Nelly Ciobanu, Dan Balan, Arsenium, Natalia Gordienco. Talent, relaţii, noroc…Care ar fi reţeta unui astfel de succes?
Cum a început cariera ta de compozitor?
Studiile mele muzicale au început la liceul “Ciprian Porumbescu”, unde am învăţat să cânt la pian. Primele piese pe care le-am compus, au fost pentru copii. Mai târziu au început colaborările mai importante. Una dintre acestea a fost cu Sergiu Cuzencov, piesa compusă de mine la vârsta de 18 ani, pentru participantul la concursul “Două inimi gemene”. Aceasta şi a fost prima încercare la preselecţia Eurovision…De-atunci am început cooperarea cu cei mai renumiţi cîntăreţi din Republica Moldova.
La ce vârstă ai scris prima piesă?
La 16 ani am compus prima piesă şi vreau să spun că mi-a ieşit destul de bine…Mi s-a părut interesant acest domeniu, am înţeles că asta vreau să fac.
Care sunt etapele de creare a unei piese?
Vine cântăreţul, spune ce îşi doreşte…Chiar dacă, de cele mai dese ori dorinţa lui nu se suprapune cu ideile mele, eu îl ascult cu mare atenţie şi îi propun ceea ce mi se pare mai potrivit, dar în acelaşi timp accept şi ideile lui…E bine să ai mai multe viziuni asupra unui lucru, mai multe păreri, deoarece uneori poţi să ai un blocaj mental, să te concentrezi asupra unui gând şi să pierzi ideea principală. De fiecare dată încerc să evidenţiez ceea ce are persoana respectivă deosebit: vocea, stilul, caracterul, felul cum arată, cum se mişcă…orice… Îmi place ca totul să fie perfect. Pentru mine e important succesul piesei şi cât de mult va creşte raitingul cîntăreţului după ce v-a prezenta lucrarea. Mă strădui ca fiecare să rămână mulţumit.
Ai lucrat vreodată gratuit ?
Am lucrat…Mai ales la început, când era mai important să mă perfecţionez, să cunosc cât mai multe în acest domeniu, nu să fac bani.
 |
 |
Unde îţi găseşti inspiraţia, ca să compui?
Câteodată e foarte uşor să găseşti inspiraţia, atunci scrii foarte repede, unde nu te-ai afla, având inspiraţie simţi nevoia de a scrie ceva, tot felul de chestii…important e să prinzi ideea, însă sunt cazuri în care nimic nu te inspiră, dar piesa oricum trebuie compusă. Se spune că inspiraţia vine când vrea, şi cum vrea, o ai sau nu o ai…dar de cele mai dese ori ea dispare atunci când ai mai multă nevoie.Vrei să faci ceva remarcabil, dar nu-ţi ajunge entuziasm. Diferenţa între piesele gândite şi simţite uneori chiar se vede…Dar niciodată nu poţi să spui care din aceste două o să aibă mai mult succes.
Ce lucrare de a ta ţi se pare cea mai reuşită?
Am compus în jur de 50 de piese, şi toate mi se par foarte reuşite. Cea mai valoroasă din acestea cred că a fost cea a Nataliei Barbu, prezentată la “Eurovision”- “Fight”. A fost difuzată prin toată lumea…Avem în unele ţări chiar şi fanii, cum ar fi: Grecia, Spania, Cipru, Portugalia. Şi asta mă face să mă mândresc cu ceea ce fac şi cu vedetele cu care lucrez.
Te înţelegi bine cu ceilalţi compozitori, sau pur şi simplu nu comunici cu ei?
Rar am ocazia să comunic cu ei, dar nici nu prea tind s-o fac…Între noi nu există nici o relaţie. Nu avem nimic în comun, în afară de profesie. Nu ştiu de ce, dar de la bun început s-a creat o astfel de atitudine, poate din cauza succesului meu, pe care ei nu îl pot explica, sau alt factor poate fi concurenţa…
Cum crezi, de ce vedetele te aleg anume pe tine?
Singur nu pot să înţeleg…(râde)
Sincer să vă spun cred că din cauza stilului mai modern, felului de a scrie, persităţii ideilor, ceea ce e foarte important. Eu îmi folosesc creativitatea, încerc să fiu atent la toate detaliile, chiar şi la acelea care uneori par a fi nesemnificative, deoarece orice detaliu poate deveni acea scânteie de inspiraţie care naşte ideile geniale…Nu mi-ar plăcea să fac o piesă, care a doua zi să fie uitată. Vreau întotdeauna să creez ceva excepţional.
La ce piesă lucrezi acum?
Finisez noul album al lui Arsenium, care conţine 11 piese pop-rock. Ideea a fost să schimbăm radical stilul cântăreţului, să-l îndreptăm într-o direcţie total diferită de ceea ce a fost el până acum şi cred că ne-a ieşit foarte bine acest lucru. Paralel lucrez la albumul Nataliei Gordienco, piesa formaţiei “Acord” şi la 3 piese pentru Nelly Ciobanu.
S-a întâmplat să nu-ţi placă piesa finisată?
S-a întâmplat de câteva ori, dar o prelucram până nu ajungeam să fie impecabilă. Dacă nu-mi place ceva înseamnă că nu e terminată şi eu niciodată nu las lucrurile aşa.
Îţi vezi viitorul în Republica Moldova?
Nu…Numai nu în Republica Moldova, chiar dacă îmi iubesc ţara foarte mult…Eu, ca şi orice compozitor tind spre perfecţiune şi nu vreau să mă opresc la puţinul pe care îl am, vreau să compun hit-uri internaţionale. Vreau ca toată lumea să mă admire. Vreau să evoluez.
Inesa Voscoboinic
Arsenium: Cînd am să găsesc persoana ideală pentru mine, am să mă însor imedia
Are o nouă piesă ”Minimum” şi lucrează la un nou album, care va fi diferit de ceea ce a făcut pînă în prezent, dacă primul album a fost în stil “pop-dance”, în stil “O-ZONE”, acesta e total deosebit. Este cu suflet şi pentru suflet. Va conţine 11 piese şi pînă pe 15 septembrie va fi gata. Este mai matur , deoarece Arsenium şi cei care îl ascultau s-au maturizat.
S-a întâmplat ceva care ţi-a schimbat viaţa?
Felul de a fi, atitudinea, comportarea s-a schimbat odată cu vîrsta, fără a depune un efort. Dar am rămas la fel de atrăgător şi sexy(spune rîzînd). Toate componentele principale care fac parte din personalitatea mea sunt prezente.
Colaborezi cu cineva sau te bazezi pe puterile proprii ?
Eu compun versurile şi muzica. Un aport foarte mare îl are Alex Braşoveanu, aranjamentele muzicale , producţia muzicală. Este şi un compozitor foarte bun, dacă nu compuneam singur piesele cu siguranţă cîntam melodiile compuse de el. Mă bucur că am ocazia să fiu înconjurat de oameni talentaţi.
A lansa un disc e convenabil ?
Dacă albumul are piese bune, este convenabil, se vinde. Depinde de cheltuielele pe care le suporţi, şi de venitul pe care în rezultat îl primeşti. Lansarea unui album poate costa de la sute de euro pînă la mii de euro. De partea financiară se ocupă managerul meu – Corneliu Ladin , din fericire sunt scutit de astfel de probleme şi pot să mă dedic exclusiv muzicii.
 |
 |
Cât de importantă este promovarea ?
De promovarea şi vînzarea albumului se ocupă casa de discuri “SONY BMG” din Germania, cu care am semnat contract. Albumul va fi promovat şi în străinătate, mă orientez spre toate pieţele muzicale. În ceea ce priveşte Moldova, dacă piesa sau video clipul e bun atunci nu ai nevoie de promovare, televiziunea şi radioul îl pun în emisie cu plăcere.
Este profitabil astăzi să te ocupi cu muzică în Moldova?
Este foarte profitabil cît timp lumei îi place ceea ce faci. Orice business e rentabil dacă e bine pus la punct. Un produs de calitate bună are cumpărător. Nu compun muzică pentru bani, dar sunt conştient că echivalentul succesului este prosperitatea financiară.
Vorbind despre succes, care este rolul aspectului fizic in cariera ta muzicală?
Aspectul fizic joacă un rol considerabil. Pentru un artist e nevoie cel puţin să arate bine, deoarece această meserie presupune un contact permanent cu oamenii. N-am să fiu modest , dar am să fiu sincer spunînd ca înfăţişarea mi-a deschis multe uşi. Chiar dacă eu personal consider că sunt urit.
Ai un etalon de frumuseţe feminină ?
E foarte simplu, îmi plac femeile frumoase şi deştepte care vor relaţii serioase. Mai mult mă atrag brunetele. Nu am un model fix după care să mă conduc, dar e destul de drăguţă cîntăreaţa din Ucraina” Ani Lorak”.
Din interpretele autohtone pe cine ai evidenţia din punct de vedere muzical ?
Alexa m-a impresionat foarte mult, am auzit-o de curînd în studiou şi am remarcat un progres evident. Îmi place Natalia Gordienco, Natalia Barbu.
În ceea ce priveste întemeierea unei familii, imaginea ta de ştrengar nu este un obstacol ?
Aparenţele înseală. Eu sunt foarte serios în ceea ce priveşte relaţiile personale. Odată ce discuţi cu mine iţi dai seama de acest fapt, şi toate îndoielile dispar. Cînd am să găsesc persoana ideală pentru mine, am să mă însor imediat !
Există o persoană în viaţa ta care te-a îndrumat să te ocupi de muzică ?
Profesoara de canto “Larisa Trofu Şulga” este prima persoană cu care am studiat şi care mi-a dat cel mai de preţ lucru- încrederea în propriile puteri şi în talentul meu. Dacă nu era Ea , posibil mă ocupam cu altceva…
Cum ai descrie relaţia ta cu foştii colegi de la “O-ZONE” ?
Eram prieteni şi comunicam des, dar cu timpul ne-am îndepărtat. Mai vorbim doar cînd ne vedem întîmplător. Nu există nici o concurenţă între noi, deoarece avem diferite stiluri. Mă bucur de fiecare dată cînd aud că au realizat ceva nou, mă bucur să ştiu că au succes şi le merge bine.
Distracţia pentru tine înseamnă…
Nu am timp de distracţii acum, mă relaxez cu chitara. Călătorec în străinătate şi îmi petrec timpul cu sora mea-Alina, care e sufletul tuturor distracţiilor!
Ce doreşti să realizezi în viitorul apropiat?
În continuare imi urmez drumul meu propriu şi aş fi împlinit dacă unele din piesele mele ar rămîne în istorie…
Gemma Sirbu
Dyma: Sunt dependent de muzică
Un artist adevărat trebuie să transmită ceva prin interpretarea lui, nu numai să realizeze o execuţie tehnică perfectă. Muzica este o artă a comunicării, unde nu există bariere, nu există un câştigător absolut.
Să vedem ce crede despre aceasta un tînăr cântăreţ. Ingenios, talentat şi super drăguţ, participant al “Fabricii de Staruri” – Dyma.
Când a apărut dorinţa de a cânta ?
Sincer să vă spun de mic sunt pasionat de muzică. Probabil mai întâi am început să cânt, după care să vorbesc. Este ceea ce îmi place să fac şi ce ştiu să fac cel mai bine. Am absolvit liceul muzical “Eugen Doga”, şi acum sunt student al Conservatorului din Chişinău.
Cum şi unde a fost debutul tău pe scenă?
Niciodată n-am să uit acea zi. Debutul meu a avut loc la Palatul Naţional. Sala era plină, publicul aştepta să înceapă concertul.Ţin minte că am avut emoţii foarte mari, însă din momentul în care am ieşit pe scenă, totul s-a spulberat. Eram numai eu şi oamenii care mă admirau cu plăcere, nu ştiu la ce se gândea fiecare din ei, dar în sală domina o energie pozitivă. M-am simţit atât de bine, încât n-am vrut să părăsesc scena, şi în acel moment am înţeles că sunt dependent de muzică, sau poate nu însăşi de muzică, dar de emoţiile şi sentimentele pe care le simt cântând.
Tu ai participat la Fabrica de Staruri. Cum a fost?
A fost foarte frumos, ce pot să spun. Ceva nou, diferit…Îmi pare bine că am participat la acest proiect, deoarece nu ştiu dacă o să mai am o astfel de ocazie. Chiar dacă au fost multe momente dificile, atunci când totul s-a terminat mi-a părut într-un fel rău, m-am gândit că poate nu am profitat de toate clipele frumoase. Uneori mi se pare că puteam să fac mai mult decât am făcut. Cine ştie, poate o să am şi o altă şansă, de a demonstra tuturor, dar în primul rând mie, cât de sus pot să ajung în lumea muzicii.
Cum crezi, de ce nu ai câştigat?
De multe ori mi-am pus şi eu această întrebare, si n-am găsit nici un răspuns care ar putea să mă consoleze. Nu a fost să fie, cred că mi-e cel mai uşor să zic aşa. De fapt, poate nu am câştigat titlul de Cel mai Bun Fabricant, dar în schimb am câştigat ceva mult mai important, am învăţat foarte multe lucruri. Trebuie să ai încredere în tine, orice ai face, oriunde te-ai afla, în orice situaţie.
Te simţi vedetă?
Nu pot să spun că mă simt vedetă, chiar dacă foarte mulţi oameni mă recunosc şi arată spre mine cu degetul zâmbind. Încă nu mi-am atins scopul principal, care să mă facă să mă simt astfel. Recunosc – Fabrica m-a schimbat într-un fel…A schimbat atitudinea mea faţă de ceea ce fac, faţă de oamenii din jurul meu, m-a ajutat să-i fac să creadă în mine, m-a ajutat să fiu diferit de ceilalţi. Trebuie să munceşti foarte mult ca să meriţi să fii numit vedetă. Justin Timberlake, Madonna, Beyonce – iată acestea sunt adevăratele vedete, pe care nu le vom uita niciodată, care au cucerit întreaga lume.
Te ocupi şi cu altceva ?
Nu prea am timp să mă ocup cu altceva. Încerc să mă dedic în întregime acestei arte. Însă uneori frecventez orele de dans la Show Balet Teodor, ca să pot cuceri simpatia publicului nu numai prin glasul meu , ci şi prin mişcările pe care le execut, prin artistismul meu.
Te-ai gândit vreodată la o altă profesie?
Nu! Niciodată! Îmi place mult ceea ce fac, acesta a fost visul meu de când eram mic.
Ai fost la Eurovision anul acesta.Ţi-a plăcut?
Producătorul meu Aris Calimeris mi-a propus anul acesta să mergem la Eurovision, eu desigur am acceptat, acesta fiind unul din visele mele, chiar dacă mai mult aş fi interesat să ajung pe scena acestuia. O sală extrem de mare, publicul venit din toate ţările lumii, cei mai buni interpreţi. A fost grandios, mi-a plăcut la nebunie.
Cum iţi place să te distrezi?
Nu prea am timp pentru distracţii, dar când totuşi apare timp liber prefer să-l petrec cu prietenii. Nu contează unde ne aflăm şi ce facem, cu ei mă simt întotdeauna cel mai bine.
Ai prietenă?
La moment, nu! Nu am găsit persoana potrivită! Şi în general prefer să fiu singur, îmi place libertatea!
 |
 |
Caracterizează fata perfectă în viziunea ta.
Fiind cetăţean al Republicii Moldova şi având în preajmă atâtea fete frumoase, o să-mi fie foarte greu sa caracterizez fata perfectă. Şi totuşi din toate aceste fete frumoase eu o vreau pe cea mai, cea mai frumoasă. Nu am preferinţe la culoarea părului, lungimea picioarelor şi mărimea ochilor, aceste calităţi nu sunt importante, deşteaptă să fie…
 |
 |
Ai un motto după care te conduci în viaţă?
Am unul, pe care l-am inventat tot eu:”Nu încerca să faci o femeie fericită”! Deoarece e aproape imposibil.
Tot ce îţi trebuie e să fii DOAR: prieten, partener, iubit, frate, tată, profesor, educator, bucătar, mecanic, instalator, arhitect, stilist, electrician, ginecolog, psiholog, terapeut şi amabil, simpatic, sportiv, iubitor, atent, inteligent, amuzant, creativ, sensibil, puternic, înţelegător, tolerant, modest, sincer, practic, curajos, recunoscător, vesel, pasional…
Inesa Voscoboinic
Elena Voscoboinic : Am realizat visul meu!
Elena a devenit o dansatoare renumită în Republica Moldova după ce în anul 2008 a câştigat concursul “Cea mai bună dansatoare” din Republica Moldova. Ea nu-şi închipuie viaţa fără dans, acesta fiind scopul ei în ultimii 14 ani.
Cum ai început să dansezi şi de cât timp o faci?
La virsta de 6 ani am început să frecventez orele de dansuri. Am făcut 9 ani dans sportiv şi deja de 5 ani sunt membru al Show Baletului Teodor.
Ce înseamnă pentru tine dansul?
Întotdeauna mi-a fost greu să răspund la această întrebare. Nu am o definiţie sau un sentiment bine determinat cu care aş putea exprima atitudinea mea faţă de dans. Ştiu doar că îmi face o enormă plăcere să dansez, să evoluez pe scenă şi să privesc publicul care a venit să mă admire, şi nu în ultimul rând să fiu apreciată de acest public.
Pentru mine dansul e o modalitate de a mă exprima. Dansând eu pot reda sentimentele şi emoţiile mele, ceea ce nu-mi permit în viaţa de zi cu zi…
 |
 |
Îţi aminteşti debutul tău pe scenă?
Debutul a avut loc mult timp în urmă şi nu a fost atât de semnificativ. Ceea ce a urmat după… a fost mult mai emoţionant pentru mine : scene mari, mult public, evoluări, responsabilitate. Nu pot să redau ce sentimente aveam şi am şi până acum de fiecare dată când ies pe scenă, mai ales la concerte cu importanţă mai mare, cum sunt aniversările baletului nostru. Când ştiu că urmează două ore de dans sub supravegherea a mii de oameni care se aşteaptă la ceva nemaipomenit, la ceva ce nu au mai văzut niciodata şi până la final ei rămân mulţumiţi, iată atunci într-adevăr ramâi satisfăcut… simţi că totul e în mâinile tale şi rezultatul evoluării depinde anume de tine. Porţi responsabilitate pentru fiecare mişcare pe care o faci… Atunci da, emoţii…multe.
 |
Ce se întâmplă după culise în timpul unui spectacol? Totul este bine organizat?
De obicei, înaintea spectacolului, după culise e un mare haos. Trupa are aproape 30 de dansatori, fiecare din ei are de la 5 la 20 de costume. Totul trebuie aranjat în aşa fel, ca să poţi în maximum 40 de secunde să reuşeşti să-ţi schimbi costumaţia…e greu. Alergăm dintr-o parte în alta, toţi sunt în panică…dar când se apropie ultimile secunde, totul se linişteşte.
Însă, dacă avem destul timp, stăm după culise, în cerc, cu toată echipa ţinându-ne de mâini – ne concentrăm. Simt fluturi în stomac – adrenalina ca în timpul rally – ului…fascinant.
Şi de fiecare dată acest sentiment e la fel de puternic!
 |
Sunt sigură că au fost momente grele în viaţa ta de dansatoare, în care ai vrut să renunţi la tot. Cum ai depasit aceste obstacole ?
În ultimul timp am înteles că nimic şi nimeni nu mă mai poate opri. Nici măcar medicii ,care mi-au prescris pastile pentru tratamentul genunchilor. De aproape 2 ani sufăr de dureri în această zonă, dar nici aceasta nu mă opreşte. Mă antrenez în continuare şi vreau să devin cea mai bună.
Oricum, au fost multe momente în care vroiam să renunţ la tot, dar nu e chiar aşa de uşor. De obicei, ajungi la aşa gânduri când ţi se pare că nu eşti în stare de nimic, de exemplu atunci când te impiedici la concerte în faţa publicului şi cazi, când nu te înţelegi cu antrenorul sau din cauza concurenţei. Dar se întâmplă, oricui…chiar şi celor mai buni dansatori din lume. Dacă într-adevăr ai un scop în viaţă, şi vrei să – l realizezi, treci peste toate acestea zâmbind.
 |
 |
Visul tău a devenit realitate. Tu ai câştigat concursul “Miss Dance”. Cum a fost?
Da într-adevăr, anul trecut am câştigat concursul “Miss Dance”. Acesta a fost cel mai mare succes al meu, sau poate mai bine spus cel mai neaşteptat. Oricare artist ar vrea să fie apreciat pentru meritele sale, şi eu într-un fel am fost apreciată. Am primit ceea la ce am visat : titlul de “Cea mai bună dansatoare” a anului 2008. Concursul a fost destul de puternic, multe concurente şi fiecare avea stilul ei prin care se deosebea de altele, costumaţiile una mai frumoasă ca alta şi foarte multe lucruri care păreau a fi nesemnificative, dar erau foarte importante. Totuşi arbitrii şi publicul m-au ales pe mine. Era un moment de neuitat : coroana, flori, cadouri, eu eram în centru atenţiei. Pentru toate acestea îi sunt mulţumită anume mamei mele. Dânsa m-a îndrumat să fac ceea ce fac . “Miss Dance” a fost prima treaptă spre succes!
S-a terminat vara, a început anul şcolar. Ce planuri ai tu pentru viitorul apropiat?
Pentru mine vara s-a terminat puţin mai devreme. În august am început antrenamentele, am avut şi câteva spectacole, aşa că eu deja lucrez. Am început deja pregătirile pentru un spectacol foarte important din România – “Cerbul de Aur”. După care începe şi anul şcolar. Noi dansatorii, nu avem un program stabil, uneori poţi să fii anunţat despre un spectacol cu 2 ore înainte ca acesta să înceapă, şi cred că asta ne face viaţa mai interesantă – spontaneitatea.
Ce sfat poţi să le dai dansatorilor începători ?
Eu dau sfaturi numai în cazul în care cineva mi le cere, nu-mi impun părerea proprie. Şi totuşi pentru tinerii dansatori, am o îndrumare: “Dacă vreţi să deveniţi dansatori de valoare – munciti, munciţi mai mult decât credeţi că puteţi!”
Inesa Voscoboinic
Eugen Doibani : „Naşterea unei piese rămîne pentru mine o enigmă”
Eugen Doibani este compozitorul care nu visează să facă o simfonie cum ar visa alţi compozitori. Este omul de artă care face piese din subiecte actuale, iar textele sale poartă un mesaj adînc şi profund. Iubeşte să facă muzică de calitate şi nu doreşte să plece din ţară pentru a demonstra prin prisma altui stat că este cineva.
- De cînd compui muzică şi scrii versuri?
- Compoziţia, alcătuirea versurilor şi aranjamentele mi-au luat deja circa şase ani din viaţă. Ştiu că o să-mi i-a mult mai mulţi ani, pentru că am de gînd să practic această meserie toată viaţa.
- Ce îţi place cel mai mult: să compui, să scrii versuri sau să cînţi?
- Cel mai plăcut proces este rezultatul final, adică să cînt piesa. Îmi face mare plăcere să scriu piese pentru mine; mai puţin îmi place să ofer piese altora, deoarece foarte mult ţin la ceea ce fac. Dar nu trebuie să fiu egoist atît timp cît mi-am asumat o răspundere în faţa lui Dumnezeu, aceea de a fi compozitor.
- Ai un studiou în care lucrezi?
- Lucrez la studioul meu de acasă. Este un mini-studiou care conţine tot ce este necesar pentru un atelier de creaţie, pentru un compozitor.
- Care a fost primul album pe care l-ai înregistrat?
- Albumul „Infinitul zbor” a fost lansat în ianuarie curent. S-au realizat circa 500 copii care s-au oferit gratis posturilor de radio. Am oferit albumul prietenilor, persoanelor apropiate dar şi oamenilor pentru care am cоntat. Consider că primul album trebuie să fie pentru promovare. Următorul deja va fi comercializat.
- Ştiu că ai colaborat cu Geta Burlacu. Cum a rezultat colaborarea?
- Acum trei ani am invitat-o pe Geta la mine la studiou şi i-am propus o piesă care era de genul jazz-lounge. I-a plăcut ideea, dar nu am ajuns la un numitor comun, pentru că la acel moment ea se pregătea de concerte, iar apoi au urmat şi pregătirile pentru Eurovision. În timp ce eu eram prins cu pregătirile de lansare a albumului. După o perioadă de trei ani ne-am întîlnit din nou şi de îndată a acceptat propunerea mea pentru că i-a plăcut piesa. A fost de ajuns să-i cînt o parte din refren şi am ajuns să înregistrăm cîntecul.
- Cu ce interpreţi din R. Moldova ai mai colaborat?
- Am scris piese pentru Diana Grigor, Alexa, Michelle. Am scris foarte multe texte pentru Natalia Gordienco, Alexa, Natalia Barbu, Diana Grigor, Cătălina Rusu, formaţia Akord, Veronica Tudorache. Duete am făcut cu Alexa, Indiana şi cu Geta Burlacu, iar pentru viitor voi face duete cu Victoria Lungu şi Natalia Gordienco.
- Spre care public este orientată muzica ta?
- Muzica mea e pentru oamenii care ascultă. Ascultătorul meu este cel care pătrunde în esenţa cuvintelor. În piese îmi place foarte mult să vorbesc despre lăuntricul spiritual al nostru.
- Asupra la ce lucrezi la moment?
- La moment lucrez asupra unor piese pentru Michelle, Janette Erhan şi Olia Tira.
- Vei încerca să participi la Eurovision Song Contest?
- Am participat în anul 2006 cu o piesă interpretată de mine „Prayer fo Peace”, dar din cauza juriului necompetent nu am ajuns în finală. Iar dacă voi mai participa vreau ca piesa să fie ideală, adică un hit adevărat şi totul trebuie să fie la nivel. Pentru anul viitor voi încerca să fac o piesă cu Natalia Barbu sau Natalia Gordienco.
- Ce foloseşti în calitate de ghid atunci cînd scrii o piesă?
- De obicei nu mă ghidez. Piesele vin de la sine. Este unicul lucru din muzică pe care nu pot să-l explic. Stau la pian şi piesa se naşte. Este ca o enigmă.
- În R. Moldova se face muzică de calitate?
- La noi sînt puţini cei care fac muzică de calitate. Printre ei se numără: Georgeta Voinovan, Liviu Ştirbu, Ştefan Petrache.
- Cum stau lucrurile pe plan sentimental?
- Nu am iubită. Perechea mea pentru toată viaţa va fi acea domnişoară care se va asemăna cu mama.
- Prietenii tăi sînt…
- Persoanele cu care pot să discut absolut totul. Sînt acei oameni pe care îi interesează ceea ce fac eu, chiar dacă pot să nu-mi asculte muzica. Important e să îmi aprecieze munca.
Realizat de Natalia BOZIANU
Nicu Timofti: “Unii oameni consideră că mă cunosc mai bine decît o fac eu însumi”
Vocea lui inconfundabilă a strîns de-a lungul anilor mii de fane lîngă radio-difuzoare. Îl admirau, se îndrăgosteau de el şi îl idolarizau. Între timp, Nicu a început să cocheteze cu televiziunea şi a realizat că vrea cu orice preţ să facă parte din marea familie ProTV. S-a încadrat de minune şi a devenit persoana care aduce în fiecare seară în casele oamenilor ştirile din sport.
La etapa actuală Nicu Timofti e mulţumit de sine?
Sunt mulţumit de mine în mare parte. Sunt şi lucruri însă, la care trebuie să mai muncesc. În prezent ipostaza în care mă aflu îmi oferă o satisfacţie maximă şi consider că este un rezultat bun, pentru că am ajuns unde mi-am propus.
Descrie un pic evoluţia ta profesională.
Am început să lucrez la radio încă din 1999, eram operator de emisie. Între timp mi s-a propus să lucrez la Pro FM şi am acceptat desigur – dar am mai avut tentative de a lucra şi la alte posturi de radio. M-am întors la Pro FM în 2007, iar peste un am realizat că vreau să fac televiziune şi am lăsat radioul în favoarea Pro TV-ului.
Cît de mult munceşti pentru prestaţia ta?
Muncesc destul, dar întotdeauana este loc pentru mai mult.
Care este diferenţa dintre radio şi Tv?
Foarte mare. Să încep cu faptul că la radio e mai uşor şi lucram doar 3-4 ore pe zi. În timp ce televiziunea îmi ocupă toată ziua şi ajung acasă aproape de 9 seara. Oricum, radioul are un farmec aparte şi va ramâne o pasiune a mea. Uneori am o poftă nebună să intru în emisie directă. 
Prin ce a fost deosebit ultimul an?
În primul rând mi-am schimbat regimul. Cred că am devenit mai responsabil.
Dacă nu avea să devii om de televiziune, ce altă profesie ai fi ales?
Poate eram implicat în sport, mai exact în fotbal. Poate eram avocat. Sunt satisfăcut însă de profesia pe care o am acum – aceasta îmi dă multă energie şi adrenalină în sînge.
Provii dintr-o familie de jurişti. Cum au reacţionat părinţii cînd ai decis să faci altceva?
Susţinerea părinţilor am avut-o mereu. Dacă îmi reuşeşte să îmi fac bine munca, ei nu pot decît să se bucure pentru mine. Însă viaţa e plină de surprize… poate cândva voi face şi jurisprudenţa.
Cum îţi place să petreci timpul liber?
Îmi place să ies cu prietenii la care ţin foarte mult. Nu conteaza unde, contează să fim împreună. În ultima vreme mai mult îmi place să stau în vre-un local liniştit sau la frigărui. Merg şi în cluburi, dar mult mai rar decât înainte.
În cine ai cea mai mare încredere?
Am mare încredere în părinţii mei şi fraţii mei. Ei sunt persoanele care mă înţeleg cel mai bine şi cu care pot să discut pe orice temă. Încredere mare am şi în prietenii mei.
Cum reacţionezi la critică?
Critica face parte din profesia mea, aşa că nu am încotro. Poate înainte mă deranja sau chiar mă supăra, dar deja m-am obişnuit. Apropo, am auzit foarte multe zvonuri despre mine. Îmi place când unii oameni mă cunosc mai bine decât mine.
Eşti o persoană exigentă?
Şi da şi nu – totul depinde de situaţie.
Cum te vezi peste 5 ani?
Peste 5 ani mă văd căsătoritJ, cu copii. Tot în televiziune, poate cu o emisiune a mea.
Unde vei merge anul acesta în vacanţă?
Nu ştiu unde voi merge. Vreau să merg la mare, dar mă mai gândesc unde. Poate în Israel, poate în România. Să ajungem în luna august şi după vă povestesc.
allfun.md
Baietii de la Teodor: “Daca nu dansurile, atunci muzica”
Show Balet Teodor este deja cunoscut de mai multi ani in tara si in strainatate. Participa la festivaluri si concursuri nationale si internationale. Din anul 1998, Show Balet Teodor si Teodor Dance Studio au lucrat intens in tara si inafara, organizind 4-8 concerte pe an. Pe cei din Teodor ii uneste dragostea pentru dans, pentru frumos. De ceva ani aceasta trupa s-a impus pe scena de specialitate datorita profesionalismului dansatorilor care o alcatuiesc.
- De ce ati ales sa faceti dansuri?
Iulian Ţurcanu: Tata a fost cel care m-a indrumat sa fac asta. El mi-a spus: “Eu vreau ca fiul meu sa poata sa invite o fata la dans”, si m-a dat la dansuri sportive. Mi-a placut la nebunie sa dansez. Dupa o perioada de doua luni am mers la primul meu concurs unde am ocupat locul 12 din 140 de perechi.
Mihai Trofim: Am ales dansurile deoarece nu e doar o arta dar e si un fel de sport, un mod de a te exprima.
Marian Gropa: Mama a fost cea care a hotarit ca trebuie sa dansez. Din acest considerent am fost nevoit sa merg la dansuri. Mi-a placut foarte mult, mai fugeam de la repetitii cite o data dar tot inapoi ma intorceam.
Vitalie Lotca: Dansurile sint acea ocupatie care mi-a placut dintotdeauna.
- De cind faceti dansuri?
Iulian Turcanu: Fac dansuri deja de 11 ani. Timp de 7 ani am facut dansuri sportive. In 2005 am fost campionul Moldovei, dupa care m-am lasat de asta din motive financiare.
Mihai Trofim: Am inceput sa fac dansuri de prin clasa a patra, in ansamblul scolii, dupa care am lasat si am inceput sa dansez la Codreanca. Daca sa iau in consideratie si timpul cit am frecventat grupele, pai ar fi un an si jumatate.
Marian Gropa: Merg la dansuri de mic. Am facut dansuri populare, clasice, iar cind am venit la Teodor am avansat tot mai mult si mai mult, astfel ajungind in balet. Daca stau sa ma gindesc, sint multumit de faptul ca am ales calea aceasta.
Vitalie Lotca: Fac dansuri de la 11 ani iar in acest timp am mai facut si o pauza de trei ani.
- La ce concursuri ati participat?
Iulian Turcanu: La Campionatul Moldovei care se desfasoara la Palatul Repulicii. Am fost la diferite concursuri in orasele Balti, Tiraspol si deja prin Romania, Rusia, Ucraina, Italia, Germania.
Mihai Trofim: Am participat la concursuri cind eram mai mic si cind activam in ansamblul scolii.
Marian Gropa: Cind eram mic, cu ansamblul de dansuri populare am participat la mai multe concursuri dar toate se desfasurau pe teritoriul R. Moldova.
- De cit timp faceti parte din “familia” Teodor?
Iulian Turcanu: Sunt la Teodor deja al patrulea an si imi place foarte mult. Aici am inceput sa invat toate stilurile de dans: hip-hop, jazz, modern, clasic, ca pina peste un an sa ajung solistul baletului.
Marian Gropa: Din Teodor fac parte de aproape 5 ani. In prezent, sint cel mai “batrin” dintre baieti. Insa in balet am ajuns acum 6 luni in urma. Sint foarte bucuros ca am ajuns la asa nivel, cu asa performante si mai ales cu asa antrenori.
Vitalie Lotca: Sint la Teodor de un an.
- A fost greu?
Iulian Turcanu: La inceput imi parea foarte greu, deoarece mi s-a parut ca prea repede am ajuns acolo. Colegii ma speriau ca e greu, ca Teodor Radulescu e foarte sever si ca trebuie sa dansezi super. Eu, fiind in zodia Capricornului, atunci cind vreau ceva ma incapatinez si nu ma las pina nu obtin acest lucru. In Teodor Dance Studio am venit in luna mai, dupa care prin august m-a invitat Alexandra Goremikina si mi-a spus ca oficial sint primit in Show Balet.
Marian Gropa: Greu e peste tot. Important este sa te adaptezi la grafic si sa depui staruinta. Cel mai greu este sa ai tarie de caracter (sa mergi tot timpul inainte), dar cind ma gindesc ce antrenori de dans ma “cresc” in fiecare zi, e cu mult mai usor.
- Ce loc ocupa Teodor-ul in viata voastra?
Mihai Trofim: Daca sa luam in considratie familia, prietenii si scoala, cred ca locul patru, dar oscileaza intre 2 si 4.
Vitalie Lotca: Un loc foarte important, deoarece dansurile nu sint doar un hobby.
- Anul trecut Show Baletul Teodor a mers in Turcia. Cu ce scop?
Iulian Turcanu: Noi la inceput am mers la un festival ca sa ne promovam, dupa care am primit o invitatie din partea lor sa raminem pina la sfirsitul sezonului litoral. Am avut in fiecare zi show-uri, plus cazare si salarii.
- Cum ai reactionat atunci cind ai aflat ca baletul Teodor va sustine concurentii Fabricii de Staruri?
Iulian Turcanu: Am fost tare incintat, dupa care am constientizat ca vor urma multe ore de munca. Nu stiu inca nici un balet care sa faca 16 numere pe saptamina si toate diferite.
Marian Gropa: Super! Nici nu credeam in primul rind, ca va fi asa un show la noi in tara, iar cind am aflat ca noi vom fi baletul, am spus “wow”. Intr-un cuvint a fost foarte incintat.
Mihai Trofim: Faptul ca Teodor-ul va sustine concurentii la Frabrica de Staruri m-a facut sa ma grabesc sa reiau antrenamentele la Teodor deoarece foarte mult am vrut sa dansez pe asa o scena, in plus ca verisorul meu Dyma participa la frabrica.
- Daca nu faceati dansuri, cu ce preferati sa va ocupati?
Iulian Turcanu: Chiar nu stiu. Probabil ca faceam muzica. Dar acum la mine pe primul loc stau dansurile, si nici partea cu dragostea nu-mi ofera asa mare satisfactie. Cind dansez uit de toata problema mea, de depresii, de stari in care ma simt rau.
Mihai Trofim: Am incercat sa practic foarte multe sporturi, dar mai mult imi place sa cint.
Marian Gropa: Posibil cintam, si cred ca mi-ar fi reusit.
Vitalie Lotca: Nu m-am gindit.
- Ai vre-un hobby?
Iulian Turcanu: Da, imi place sa cint. Eu nu vreau sa merg doar intr-o directie, vreau sa fiu universal. Am cintat cind am fost la scoala, eram si prezentator la diferite activitati scolare.
Mihai Trofim: Muzica si internetul.
Marian Gropa: Nu am timp de hobby, liceul si antrenamentele imi iau toata ziua. Week-end-ul prefer sa-l petrec cu parintii sau prietenii, dar nu sa ma ocup cu ceva in special.
Vitalie Lotca: Modelling, fashion, design, pictura.
- Cum decurge zi obisnuita pentru tine?
Iulian Turcanu: Eu mai sint si manager pe gospodarie in Teodor Dance Studio. Adica am grija sa lucreze aparatajul in sali, daca se strica ceva le duc la reparatie – maruntisuri. Acestea sint lucruri in plus la un dansator. Dansurile imi ocupa cinci ore din zi, totodata mai sint si profesor in Teodor. Am trei grupe, toate de dansuri moderne, de obicei imi iau grupe cu virsta cuprinsa intre 13-15 ani si 16-25 ani.
Mihai Trofim: De dimineata am ore la liceu, dupa care merg la antrenamente la Teodor, seara cind vin acasa reusesc sa-mi fac temele si ma culc. Insa in week-end neavind multe antrenamente, ies cu prietenii.
Marian Gropa: Ma trezesc devreme, merg la ore, dupa care cind vin acasa urgent trebuie sa dorm o ora cel putin, pentru ca mai apoi sa pot face fata antrenamentelor. Vineri, dupa antrenamente, imi iau citeva lucruri si merg la prieteni. Duminica insa ma odihnesc.
Vitalie Lotca: Cind e vorba de liceu, ziua incepe cu liceul, dar in general imi place sa dorm. Antrenamentele cu grupa Advanced incep la orele 16.00, iar la 18.00 incep antrenamentele cu Show Baletul.
- Cum stau lucrurile pe plan sentimental?
Iulian Turcanu: Acum doi ani m-am indragostit nebuneste, dupa care relatia a luat sfirsit. Nu regret nimic. Ce nu ne omoara ne face mai puternici. Ma tem sa ma indragostesc. Nu mi-ar fi greu sa-mi gasesc pe cineva, doar ca deocamdata nu mi-am gasit jumatatea.
Mihai Trofim: Stau bine, numai сa nu am cu cine (ride).
Marian Gropa: Nu am prietena. Am avut relatii dar de scurta durata. Cea mai lunga relatie a mea a durat patru luni. Din cauza ca ea era dansatoare ca si mine, pleca la fiecare doua saptamini peste hotare, lucru care ne-a si distantat. Acum cu asa grafic nu-mi pot gasi jumatatea. Sper sa mi-o gasesc in curind.
Vitalie Lotca: Nu e timp de asta.
- Ce pretuiti cel mai mult intr-un om si dupa ce criterii va alegeti prietenii?
Iulian Turcanu: Cred ca in primul rind trebuie sa fie cit de cit destept, sa poti vorbi cu el, sa fie el insusi. Prietenii mei trebuie sa fie naturali, asa cum sint ei. Nu-mi plac oamenii falsi.
Mihai Trofim: Intr-un om apreciez mult sinceritatea. Prietenii mei sint saritori la nevoie, la fel trebuie sa fie sinceri si deschisi.
Marian Gropa: Imi plac oamenii sinceri, prefer sa nu aiba secrete, sa fie deschisi. Cineva a spus asa: daca rogi un prieten sa te vezi cu el azi, el niciodata nu te va refuza, chiar daca are unele probleme.
Vitalie Lotca: In oameni pretuiesc stima fata de ceilalti, iar prietenii trebuie sa fie acele persoane in care sa am incredere totala.
Evelina Vîrlan: “Îmi văd cariera de viitor cu piese în stil Alex Braşoveanu”
Ştim despre ea că este elevă în clasa a IX-a la liceul “Mircea Eliade”. Dorinţa de a cînta şi a aduce bucurie prin piesele sale, o fac o persoană deosebită, veselă, zîmbăreaţă şi deschisă. Evelina Vîrlan are în palmaresul său numeroase premii, distincţii, trofee de la diferite concursuri. Atunci cînd nu cîntă, dansează. Este admirată pentru talentul şi ambiţia de care dă dovadă, iar faptul că este frumoasă o ajută doar.
- De unde vine dragostea pentru muzică?
Am ajuns în muzică întîmplător. Făceam dansuri încă de prin clasa I-a şi, într-o zi, nefiind la şcoală sună directoarea şi îi zice mamei să mă ia şi să venim urgent la şcoală. Era vorba de un casting pentru scena mare. Credeam că va trebui să dansez. Ajungînd acolo, am vazut o doamnă care stătea cu fetiţele sale şi căutau o a patra fetiţă pentru participarea la show-ul “Tanti Ludmila Show”. Mai era nevoie de încă o domnişoară pentru piesa “Hei Tarzan”, a formaţiei Dolly. După ce ni s-a explicat acest lucru, mama spune: “Dar ea nu cîntă”. Doamna de acolo a spus că nu contează, facem dansul iar vocea o înscriem cumva. Cînd am fost la înregistrare, Stela Mitriuc a zis: “Ea singură va cînta, nu are nevoie de altă înregistrare. Am ajuns la “Tanti Ludmila Show”. Eram pentru prima dată pe scenă şi nu întelegeam ce se întîmplă. După show auzisem piesa în interpretarea noastră la radio şi am intrat în azart. Am început a scrie piese. Cu timpul am ajuns la
“Rav-Studio”, al lui Anatol Roşcovan. Am trecut preselecţia şi timp de un an am activat în studioul lui. Primul concurs la care am fost, era “Steluţa Odesei”, de unde m-am întors cu locul II. După un an, am participat la proiectul “Şcoala Vedetelor”. Acolo am întîlnit-o pe Ludmila Lojchin, profesoară de canto, cu care şi pînă acum fac ore la liceul teatral.
- Ai în palmaresul tău o mulţime de premii şi distincţii. Care sînt cele mai importante realizări?
“Steluţa Odesei”, “Steaua Elatului 2007″ – Grand-Prix, “Steaua Chişinăului 2007” – secţiunea copii – grand prix, “Sevastopol 2008″ – premiul I, “Ternopol” – premiul II, “Steaua Chişinăului 2009″ – secţiunea tinneret (locul I), Ialta “Iujnоi Expres” – Grand-Prix, “Ploaia de Stele” – Grand-Prix.
- Ce spun părinţii de faptul că ai ales să faci muzică?
Mama se ocupă de cariera mea. Uneori, cînd nu am chef să merg la canto sau la vre-un concert, ea spune: “Te duci şi fără vorbă!”. Ea e cea care are grijă de tot. E punctuală şi responsabilă.
- Ce faci atunci cînd nu faci muzică?
Era o perioadă de timpp cînd cîntam toată ziua şi totă noaptea. După muzică, cele mai importante pentru mine, sînt dansurile.
- Pe viitor ai vrea să urmezi cariera de cîntăreaţă?
M-am gîndit mult la acest lucru. Eu văd cariera mea de cîntăreaţă mai mult ca un hobby. Mă gîndesc să urmez cariera de actriţă, dar, paralel, voi face şi muzică.
- Ce spun colegii de clasă atunci cînd te văd la TV sau participînd la vre-un concurs?
Majoritatea se bucură pentru mine. Deja mă cunoaşte tot liceul. Eu nu-i cunosc, ei, însă, mă ştiu şi mă salută cînd mă văd (rîde).
- Te recunoaşte lumea pe stradă?
A fost un caz atunci cînd eram într-o cafenea. S-a apropiat o domnişoară de colega mea şi a întrebat-o cu ce se ocupă, dacă tot cîntă. Ea a zis că da. O doamnă zice: “Păi asta e Evelina, nu o cunoateţi?”. Respectiva îi spune: “Pe ea o cunoaştem, dar pe domnişoară nu”. Sigur că e foarte plăcut atunci cînd lumea te recunoaşte.
- Ai o piesă care să-ţi aparţină?
Am o piesă. Deja este gata aranjamentul, urmează să fie înregistrată. E scisă de compozitorul Alexandru Cosovan. Mai am şi un proiect cu Marian Stîrcea, care, la fel, mi-a scris o piesă.
- Cine te sprijină moral dar şi financiar în tot ceea ce faci?
Mama mea e mereu alături de mine. Profesoara de canto mă susţine şi ea şi nu doar în ceea ce e legat de muzică. Pe plan financiar mă sprijină parinţii, aşa cum pot ei.
- La moment colaborezi cu compozitorul Marian Stîrcea. Dacă ar fi să alegi, cu cine din compozitorii noştri ai mai dori să colaborezi?
Cu Alex Braşoveanu.
- De ce Alex Braşoveanu?
Îmi place cum scrie. E mai modern şi ştie ce place tineretului. Toate noutăţile în materie de muzică şi sunet le pune în piesă. Îmi văd cariera de viitor cu piese în stil Alex Braşoveanu.
- Cum crezi că va arăta scena moldovenească peste cinci ani? Te vezi făcînd parte din ea ?
Nici nu ştiu dacă voi face şi eu parte din ea. Am planuri orientate peste hotarele ţării. Undeva prin Anglia, unde aş vrea să merg să fac studii. Orice e posibil. Acum mă văd făcînd parte din ea.
- Ce crezi că trebuie să facă Moldova pentru ca artiştii de la noi să nu plece după hotare să se afirme ca interpreţi?
În primul rînd ar trebui să aibă susţinere financiară. Contează foarte mult orice piesă, costum, videoclip, care sînt nişte cheltuieli foarte mari şi nu toţi îşi permit lucrul acesta. Trebuie să fieinvitaţi, în permanenţă, la concert, pentru a nu fi nevoie să-şi organizeze ei singuri concertele.
- Pe cine de pe scena moldovenească apreciezi cel mai mult?
Pe Natalia Barbu, cu siguranţă. Nelly Ciobanu, Pavel Parfenii, Cristina Croitoru, Cătălina Rusu, Alexa.
- Dacă ai avea ocazia să faci un duet cu ei, pe cine preferi mai mult?
Cu Pavel Parfenii, Boris Coval, Dyma.
- La ce te gîndeşti atunci cînd interpretezi o piesă lirică?
Cum majoritatea pieselor pe care le cînt sînt de dragoste, mă gîndesc la băiatul care, la moment,îmi place. Îmi închipui vre-o situaţie romantică. De exemplu, la piesa pe care am cîntat-o la “Steaua Chişinăului 2009”, îmi închipuiam cum eram pe plajă cu cineva.
- Trăieşte cumva sentimentul de dragoste şi în inima ta?
Nu ştiu. E ceva. Erau momente cînd eram sigură că el este alesul. Acum, însă, a trecut un pic. Sînt sigură că acest sentiment trăieşte undeva, doar trebuie descoperit.
“Vreau un compozitor, piesele căruia să corespundă preferinţelor mele”
Majoritatea o cunosc ca cea care a scris textul cunoscutei piese “Fight”, care în anul 2007 ne-a reprezentat ţara la Eurovision. Puţini ştiu că pe lîngă talentul de a scrie versuri frumoase, ea mai şi cîntă. Elena Buga este o fată ambiţioasă, frumoasă, energică şi realistă. Are mari speranţe în viitor, depune multă muncă şi forţă pentru a le reuşi pe toate.
- De cînd ai început să scrii versuri?
Versuri pentru piese am început să scriu cu Alex Braşoveanu de prin clasa a IX-a. Pe atunci aveam doar 14 ani.
-Textul piesei “Fight” a Nataliei Barbu îţi aparţine. Cum ai ajuns să faci versurile acestei piese care la Eurovision Song Contest – 2007 s-a clasat pe locul 10?
Colaborez cu Alexandru Braşoveanu deja de ceva timp. A venit într-o seară şi a fost chiar o surpriză, căci nu-l aşteptam. Mi-a spus: “Elena, în trei zile avem nevoie de o piesă pentru concurs”. Cînd am auzit că e pentru Eurovision, m-am îngrijorat, deoarece trei zile e un termen cam scurt şi îmi era frică că nu voi reuşi. Era ceva neobişnuit, dar totuşi am reuşit. Am ascultat muzica şi m-am inspirat.
- Cum se numea prima piesă pentru care ai făcut versuri?
Prima piesă se numea “Mirror”. Piesa a fost scrisă pentru băieţii din “Unbreakable”.
- Pe lîngă faptul că scrii versuri mai şi cînţi. Cînd ai început să faci muzică?
De mic copil am făcut muzică, am fost şi solistă în cor. Am mai activat şi într-un ansamblu din oraşul copilăriei mele,Tiraspol, apoi am încercat să studiez vocalul, iar cu timpul am început să mă ocup mai serios.
- Ai avut colaborări cu formaţia SunStroke Project. Spune-mi mai multe…
Nu am colaborat cu toţi membrii formaţiei, doar cu Anton Ragoza – compozitorul. Cînd am început să lucrăm împreună, Pavel Parfenii nu era încă membru al formaţiei, ci doar Anton şi băiatul care era la saxofon. Avem împreună trei piese, versurile cărora îmi aparţin.
- Te-ai gîndit să lansezi un album?
Mă gîndesc la un album doar că, la moment se pune întrebarea suportului financiar şi al unui compozitor, piesele căruia vor corespunde preferinţelor mele.
- Tu îţi scrii singură textele pieselor. Dar cine se ocupă de partea cu muzica?
Eu nu am foarte multe piese, dar pînă acum de partea muzicală s-au ocupat Anton Ragoza şi Ilie Gorincioi.
- În R. Moldova este greu să lansezi o piesă, un album sau să filmezi un videoclip?
Dacă ai un puternic suport financiar, reuşeşti totul. Probabil în altă ţară e puţin mai simplu la capitolul “sponsori”. La noi lucrurile, însă, stau un pic altfel, show-biz-ul fiind într-un curs de dezvoltare lent.
- Ce spun părinţii despre alegerea ta de a face muzică?
Mă ajută cu tot ce pot şi mă susţin în orice situaţie.
- Cînţi live? Şi ce crezi despre legea cu privire la interpretarea vie?
Ar fi bine doar live. Profesoara mea de canto îmi spune: “Dacă cînţi live, simţi că munceşti”. În Moldova majoritatea interpreţilor lucrează cu fonograma, cu toate că s-a introdus această lege. Eu nu cred că se respectă sută la sută. Poate că s-ar respecta, dacă aparatajul ar corespunde necesităţilor.
- Te-ai gîndit vreodată să participi la Fabrica de Staruri?
Da. Am fost la preselecţie, am stat în rînd, dar, probabil, aşa au fost circumstanţele de a nu fi selectată în prima zi. Rîndul era foarte mare. În faţa mea a trecut şi Alexandru Manciu. Cînd am ajuns şi eu, era deja seară, apoi ne-au chemat a doua zi, la care am hotărît să nu mai vin.
- Ai renunţa la carieră în favoarea vieţii de familie?
Cariera poate fi nu doar în domeniul muzicii. La moment sînt studentă. Pentru anul viitor am multe perspective, care se referă direct la specialitatea mea şi în caz că reuşesc, combin toate acestea cu cariera muzicală. Iar cu familia nu cred că va fi o problemă mare.
- Ce este fericirea?
Fericirea este o noţiune foarte interesantă şi fiecare o concepe în felul său. Se spune că “vei fi fericit cînd îi vei face fericiţi pe cei din jur”.
- Cum arată un bărbat adevărat în viziunea ta?
Mă axez mai mult pe calităţile personale. Consider că trebuie să fie o armonie între formă şi conţinut. El nu trebuie să fie precum un Luceafăr: frumos şi atît. Îl văd drăguţ şi inteligent. Vreau să simt din partea lui putere, încredere…
- Ce este dragostea şi cum se manifestă ea la tine?
Dragostea e un sentiment frumos. Este atunci cînd pierzi minţile pentru ceva sau cineva. Poţi simţi dragoste nu doar pentru un om, un animal (fiinţă), ci şi pentru o meserie. Să iubeşti e bine, dar pe primul loc e universitatea, servicu (dacă este) şi doar apoi mă ocup şi de dragoste.
- Lumea aceasta va fi mai bună atunci cînd puterea dragostei va înlocui dragostea de putere… Cum poţi comenta această afirmaţie?
Odată ce vorbim de putere, vorbim de autoritate şi nu în ultimul rînd de interese proprii, iar dragostea este un sentiment ce te face să fii mai blînd, mai generos, uiţi de autoritate şi de anumite privelegii, aici nu există reguli. Cred că ar trebui să existe o limită în toate. În dragoste trebuie să nu-ţi pierzi minţile totalmente şi să nu confunzi realul cu doritul. Acelaşi lucru e valabil şi pentru putere.
- Ce crezi despre piesa lui Nelly Ciobanu “Hora din Moldova” şi ce şanse are de a ajunge în finala Eurovision – 2009?
Piesa este destul de originală în comparaţie cu cele care au fost la selecţia naţională. Mi-a plăcut, chiar aş susţine-o şi aş vota-o pe Nelly, pentru că o stimez ca interpretă. Axîndu-ne pe faptul că Eurovision-ul este un concurs mai mult comercial, Moldova are puţine şanse, pentru că este mai puţin cunoscută în lume, pe piata mondială. Problema este ca şi în cazul piesei “Fight” care era super. De altfel şi piesa “Hora din Moldova” este super. Doar din motivul că nu reprezentăm un înalt interes politic şi economic, aş vrea să ocupe cel puţin locul zece.
Cu SunStroke Project despre muzică, femei şi viaţă
Pentru cei ce nu cunosc cine sînt SunStroke Project, precizăm că sînt trei băieţi talentaţi: Pavel Parfenii, Anton Ragoza şi Serghei Stepanov. Au o dorinţă continuă de a crea muzică frumoasă, modernă şi de calitate. După cum spun ei, publicul autohton va fi plăcut surprins de piesele ce le pregătesc.
MUZICA…
Pentru unii, muzica poate însemna un mod de relaxare ,o afacere, o artă ,un mod de evadare din viaţa cotidiană ,un prieten sau multe alte lucruri.
-Cum ai făcut cunoştinţă cu formaţia SunStroke Project?
Pavel Parfenii: Am învăţat împreună, însă la diferite secţiuni. Anton a învăţat la secţiunea vioară clasică, eu am făcut clasa de pian. După o perioadă de trei ani ne-am întîlnit din nou. Era pe la început de noiembrie. Anton mi-a povestit mai multe despre proiectul SunStroke care la acel moment era un duet format dintr-un băiat care cîntă la vioară şi altul la saxofon. Mi-a propus să lucrez cu ei într-un stil nou, cu orientare spre muzica din cluburi.
-Sînteţi cunoscuţi publicului moldovenesc. Cum reacţionează oamenii cînd vă văd pe stradă?
Pavel Parfenii: Lumea la noi în ţară e cam ocupată şi mulţumită mass-mediei avem ocazia să apărem pe diferite portaluri internet, ziare şi la televiziune. Însă, din păcate, la noi acest sistem încă nu funcţionează bine. Artiştii noştri nu sînt încă pe deplin recunoscuţi. Noi avem ascultătorul nostru. Împreună cu Anton am fost la liceul “Al. Puşkin” în cadrul unei emisiunui a unui post TV muzical şi am dat o mulţime de autografe. Noi cîntăm mai des prin cluburi şi acolo sîntem cunoscuţi de toţi.
-Ce înseamnă pentru voi muzica?
Pavel Parfenii: Cred că aici părerile noastre vor coincide, deoarece muzica este viaţa noastră. Deja de la o vîrstă foarte fragedă am început să facem muzică. Eu personal îmi văd viitorul legat cu muzica.
-Dacă vi s-ar propune să faceţi un duet, cu cine aţi dori?
Pavel Parfenii: Cu Nelly Ciobanu.
Anton Ragoza: Natalia Barbu.
-Pe cine admiraţi cel mai mult?
Pavel Parfenii: Ca şi orice artist voi spune că e imposibil să idolatrizezi pe cineva anume. Noi lucrăm într-un stil house, dar admirăm şi artiştii din mai multe stil-uri de muzică: r’n'b, soul, jazz. Dar dacă să mă gîndesc la general, cred că Angelina Jolie şi Pamela Andreson.
Anton Ragoza: David Guetta şi Angelina Jolie.
-De cine sînt semnate textele pieselor voastre?
SunStroke Project: Alina Galeţcaia, Elena Buga şi Anastasia Ilarionova.
-Ce fel de relaţii domină în colectiv?
SunStroke Project: Relaţii de prietenie. Ne apreciem unul pe celălalt şi nu ne vom lăsa la greu.
FEMEI…
O femeie este precum un ocean. Atunci cînd se simte iubită şi încrederea în ea creşte semnificant. Abilitatea unei femei de a accepta şi de a returna dragostea este o reflecţie a felului în care ea se vede.
- Ce apreciaţi cel mai mult la oameni?
Pavel Parfenii: Apreciez totul. Consider că trebuie să existe o armonie între formă şi conţinut.
Anton Ragoza: Careva calităţi ca:respectul, bunătatea, intelectul. Nu-mi plac oamenii care vorbesc mult.
-Ce înseamnă femeia pentru voi?
Pavel Parfenii: Cred că femeia este totul. Compozitorii scriu muzică pentru ea, poeţii îi dedică versuri iar cîntăreţii o cîntă.
Anton Ragoza: Fără femeie aş duce lipsă de mîngîiere. Aş vrea ca întorcîndu-mă acasă, să am cui aduce flori. Sînt un romantic.
-Dar ce însemnaţi voi pentru ele?
Pavel Parfenii: Femei sînt diferite. Pentru un bărbat există trei femei: mama, fiica şi persoana iubită. Pentru fiecare din ele însemni ceva.
Anton Ragoza: Însemn probabil totul (rîde). Ceva ce oferă încredere, stabilitate.
-Vă doriţi o familie mare?
Anton Ragoza: O soţie, un copil, de preferinţă baiat.
Pavel Parfenii: Vreau o familie normală cu doi copii.
VIAŢĂ…
Este un pas mic pentru om, dar uriaş pentru umanitate. Iar umanitatea nu este atît un punct de plecare, cît un rezultat, o operă a inteligenţei şi a interesului uman.
-Ce nu aţi face niciodată?
Pavel Parfenii: Nu spun(rîde).
Anton Ragoza: Niciodată n-aş omorî pe cineva.
-Unde vă vedeţi peste un an?
Pavel Parfenii: Peste un an vom depune toate eforturile pentru a merge la Eurovision.
Anton Ragoza: Pentru selecţia naţională a Eurovision-ului vom face o piesă foarte bună.
-V-aţi simţit vreodată înşelaţi?
Pavel Parfenii: De foarte multe ori. În showbiness este foarte des întîlnit acest lucru.
Anton Ragoza: Foarte des. Mai mereu întîlneşti pe cineva care te minte.
-Ce vă face să zîmbiţi?
SunStroke Project: Activînd într-un colectiv de băieţi, să ne facă să zîmbim poate doar o femeie.
-Cine este prietenul vostru cel mai bun?
Anton Ragoza: În primul rînd, Serghei Stepanov, saxofonistul acestui colectiv şi mai apoi Pavel Parfenii. Cu Serghei prietenesc deja de 11 ani.
Pavel Parfenii: Prietenul meu cel mai bun nu activează în SunStroke Project, dar la fel este muzicant. Colegii de trupă de asemenea ocupă un loc important în viaţa mea.
-Au fost momente în viaţă cînd aţi vrut să renunţaţi la muzică şi să faceţi altceva?
Anton Ragoza: Da. Eu am două specialităţi şi a treia nefinisată. Sînt bucătar şi parţial programist. Am avut momente cînd mă gîndeam că muzica nu mă va hrăni la fel de mult cum o va face altă meserie. Dar pînă la urmă am ales să fac muzică.
Pavel Parfenii: În familia mea toţi sînt muzicanţi şi niciodată nu s-a pus problema ce voi face pe viitor.
-Aveţi vre-o dorinţă ascunsă?
Pavel Parfenii: Să mă autorealizez. Vreau ca ceea ce facem noi să placă tuturor şi să fie apreciat.
Anton Ragoza: Aş vrea să devin un compozitor bun şi să scriu muzică de calitate.
-Descrieţi-vă unul pe celălalt în doar trei cuvinte.
Anton Ragoza: Talentat, ambiţios, vesel.
Pavel Parfenii: Stăruitor, talentat şi bun.
-Ce planuri aveţi pe viitor?
Anton Ragoza: Să înregistrăm un album împreună.
Pavel Parfenii: Fiecare piesă pe care o scoatem, încercăm să o promovăm atît încît ajunge să fie un hit. Un album la noi în Moldova se face astfel: se face un hit şi se adaugă încă opt sau nouă piese. E greu să vinzi un astfel de produs.
